OOC - Joia , 18 jumătate , plouă .
BIC .
Hera se plimba în susul şi în josul podului fără să poată măcar să aştepte . Era acolo de ore în şir , de când primise mesajul . Nu se semnase de la cine e . I se spunea doar să vină la pod . Atât .
- La naiba ! înjură ea , lovind o piatră de pe pod .
O văzu căzând inertă în apa rece , îngheţată , a Volgăi . Se gândi că aşa avea şi ea să cadă la fel ca acea piatră , fără să se gândească cu o secundă înainte că avea să moară . Îşi trase gluga hanoracului mai tare peste cap şi oftă . Tremura acoperită doar de haoracul ei ud şi un ticou subţire . Era udă până la piele . Acea ploaie micuţă şi măruntă în care se plimba o udase atât de tare .
Acasa 
