Holy smoke.

O după-amiază răcoroasă, cu mulți nori pe cer, numai bună, atât pe placul lui Hibari. Avea ca deobicei chitara în spate, ce niciodată nu lipsea de la el. Cu pași calmi, liniștiți, înaintă printre copacii deși ce se înălțau falnici către cer. După câteva clipe în care studia împrejurimile cu ochii săi de un negru profund, se așeză încet pe iarbă după ce-și dădu instrumentul jos din spatele său și închise calm ochii pentru câteva secunde. Nu după mult timp, își luă mult iubita chitară în brațe și începu să-și plimbe încet degetele lungi și albe peste corzile ei, totul formând o melodie foarte plăcut auzului. Majoritatea timpului și-l petrecea compunând diferite cântece, dar asta după o ”pauză” bine meritată de liniște profundă.

Mio păşea lent pe iarbă, abea dacă o atingea. Avea părul brunet liber şi pe chip un zâmbet micuţ, tare dulce şi gingaş. Ochii îi sclipeau jucăuşi, tânăra bucurându'se de faptul că nu era o zi călduroasă sau ceva asemănător. Avea agăţat de gât aparatul de fotografiat şi acum începuse să apese pe micul butonaş, imortalizând diferiţi gândaci sau bubureze, chicotind amuzată când una dintre ele pleca.
Se întoarse pe călcâie şi îl observă pe Hibari. Îi făcu o fotografie, apoi se apropie cu paşi micuţi de el şi îl ascultă destul de atentă.

Hibari simți prezența fetei dar nu acorda o fărâmă de atenție căci era concentrat în ale lui, în acea melodie ce o compunea pe moment. Își păstră în continuare ochii închiși, plimbând degetele peste corzile chitării fără să se oprească o clipă din ceea ce făcea.
În fiecare zi compunea fel de fel de melodii, depindeau și de starea sa de spirit. Acum era calm și liniștit, o stare numai bună, chiar perfectă pentru el.

Bianchi statea in stil turcesc pe iarba,cu jurnalul in bratele ei si cu creionul in gura.
Era toata un zambet.Isi prinse parul intr-un coc neglijent apoi se gandi la cateva faze ce i se intamplase de curand.
Incepu sa fredoneze usor o melodie,jucandu-se cu creionul ce il tinea acum in mana dreapta.

După câteva clipe în care se lăsa purtat de val, încheia totul așa cum se cuvenea. Își lăsă cu grijă chitara pe iarbă, mai mul rezemată de trunchiul unui copac și începu a-și plimba ochii în jurul său. Știa că nu mai era singur, dar nu vroia să strice acea liniște care se așezase pe întreg locul.

Dupa ce termina de scris reciti totul apoi rase usor dar delicat.Se lasa pe spate privindu-l cerul cu ochii sai de un verde ca smaraldul.
Chicoti jucandu-se cu cateva suvite din parul ei lung si matasos apoi inchise ochii pentru cateva clipe.