Just a minute..or maybe not?

Cu pasi mici si greoi, roscata noastra urca agale scarile. Era destul de tarziu, in jur de unsprezece jumatate seara, dar cu toate acestea tanara zambea, vesela, cu toate ca oboseala o trada. Venise din oras, dupa ce pierduse doua ore in parc, singura.
Stia prea bine ca putea sa se teleporteze si sa ajunga direct in camera sa, dar nu, mereu se ambitiona sa para o fata normala. Nu stia de ce mai facea asta, de vreme ce stia ca'n acest campus se afla aproape numai persoane anormale. Poate vruia sa se confrunte cu propriile sale amintiri, sa le arate oamenilor din trecutul sau ca nu este speciala, si ca este exact ca ei. Dar ce folos daca acele persoane nu erau de fata? Ofta. Ajunsese la etajul doi.
Inca unu..Doar unu..!
Vru sa continuie insa se opri, asezandu'se pe scara. Se gandea ca poate sa'si traga si ea sufletul un minut si apoi va ajunge direct in patul sau. Doar un etaj o mai despartea de camera sa. Cu toate acestea, franta de oboseala, se intinse pe scari, ducandu'si mana pe abdomen si privea spre becul care incerca sa lumineze cat de cat coridorul, ca persoanele sa treaca si sa nu se impiedice, sau sa intre sau nu fiecare in apartamentul sau. Peste cateva clipe inchise ochii acoperindusi chipul cu antebratul stang, uitand ca nu ajunsese inca in patul sau scump si moale, mai ales cum ea acuma nu mai facea distinctia dintre "moale" si "tare", cum erau ale scari. Sa nu mai punem la socoteala ca'si murdarea si putin hainele, din pricina prafului.

Coridorul era tăcut şi luminat de acelaşi bec mut ca întodeauna . Lion , aşa cum toţi îl vedeau , se plimba nerăbdător în sus şi în jos pe scările dintre etajul trei şi doi . Chitara lui cea nouă , un bass negru , foarte frumos , trebuia să vină astăzi . Bineînţeles că îl aştepta de câteva ore bune , şi nu mai avea răbdare . Când termină de coborât scrăile văzu o fată care părea să fi urcat până aici , întinsă pe jos . Se aşeză pe vine lână ea şi o examină . Părea să doarmă .
" Hei, hei , eşti ok ?" întrebă Lion cu o privire îngrijorată fixată spre ea .

Roscata, luata prin surprindere, sari ca arsa oborandusi antebratul si observandul pe tipul ce se afla acum in fata ei. Il privea usor buimaca.
-Eu? Cu mine vorbesti? zise inca putin speriata.
Il privi putin ciudat, ca si cand el se afla de fapt la ea in camera, si nu pe hol. Privi mai bine in jurul sau, sesizand dabia acum ca scarile din beton pe care se intinsese nu erau, de fapt, patul sau.
-Uhhm..Si eu care credeam ca am ajuns in camera! replica ea mai in soapta spre sfarsit, usor stanjenita.
Se ridica imediat in picioare aranjandu'si bluza si fustita, fara sa-l mai priveasca.

Lion zâmbi privind - o cum se agită . Îşi ciufuli părul şi spuse senin :
" Tu erai cea întinsă pe jos , nu ? "
O privi printre gene , dând din cap în semn că se aproba . O anailză din cap până în picioare. Avea părul foarte lug, chestie care îl făcea să se gândească la cum îl menţinelor atât de curat şi ordonat , şo era cam scundă. Părea să aibă vreo cinsprezece ani înpliniţi . Era atât de micuţă şi de subţirică încât avea senzaţia că putea să o rupă cu o mână .
" Sau poate nu erai tu . Poate era cineva care semăna exact cu tine ! " adăugă el , privind gânditor în jos .
Râse de el însuşi când şi - a dat seapa ce a spus cu un zâmbet mare şi ironizator .

Auzindui explicatia, tanara il privise usor incruntata, dar spre sfarsit incepand si ea sa rada.
-Ce pot spune? Uneori oamenii seamana mult mai mult intre ei decat ai crede.
Isi duse mainile-n solduri, atintindusi la urma privirea asupra sandalelor sale, murdare si pline de praf. Ca un copil mic, ofta plictisita rezemanduse apoi cu o mana de balustrada, pe cealalta tinandusi'o inca in sold.
-Mmm..Cred ca am atipit putin aici. Puteam sa jur ca pentru cateva clipe credeam ca ai intrat in camera mea. Ba mai mult, ca eram in patul meu. zise facand ochii mari, precum cepele.
Arunca o ultima privire asupra scarilor, usor dezamagita, dar zambetul tot ii lumina chipul iar ochii sai aveau o scanteie ciudata.

Privi şi el scările pe care a urcat şi a coborât azi aproape cinci ore . Nu îşi mai simţea picioarele , erau acolo , le vedea , dar nu le mai simţea . Răspunsul fetei la ideea lui şi scuza pe care o avea erau atât de amuzante încât nu se putu abţine să nu râdă tăcut , în barbă .
" Eu sunt Lion ! " spuse el întinzând o mână către fată .
Se aştepta , după cum era frumos , să dea şi ea mâna cu el şi să se prezinte . Se gândea că la ora asta avea cam multe pretenţii din partea feteii . Era şase dimineaţa pe ceasul lui . Evident , era foarte devreme .

Sincer, un somn bun si lung i-ar fi priit de minune Jessicai. La cat de buimaca era ii privea chipul baiatului, in mintea ei imaginandusi mana lui pe care o intinsese el spre ea ca fiind de fapt obrazul lui. Fara sa mai stea pe ganduri, intinse mana spre el ca si i nsemn de "salut", insa in loc sa'i prinda mana, mai mult, il ciupise de obrazul drept. Ce mai, dupa o noapte nedormita, nu se putea spune ca era tocmai treaza, nu? Avea si ea o scuza..oarecum..
-Incantata, Lion. Jessica! spusese vesela la randul sau, tot ciupindul usor de obraz si batand'ul apoi foarte usor, ca si cum de fapt obrazul ar fi fost mana lui.

Ciupiturile îl enervau la culme , dar nu-i prea venea să o prindă pe biata fară de mână ca să i-o pună în altă parte . Obrazl îi era deja roşu şi îl durea foarte tare . Îi amorţise , chiar . Oftă în sinea lui şi o privi printre gene .
" Jessica , fi drăguţă şi nu mă mai ciupi de obraz ! " spuse el încercând să zâmbească deşi îşi simţea jumătate de faţă îngheţată complet .

Fata tresarise din nou, retragandusi mana. Cuvantul "obraz" parca o trezise putin la realitate. Isi privi mana apoi obrazul baiatului, cu mare atentie. Se cam inrosise, nu gluma.
Dandu'se un pas in spate, isi duse mana dupa ceafa, stanjenita la culme. Nici macar nu stiuse cum putuse sa faca o asemenea incurcatura. Cateva suvite rosiatice ii acoperira obrajii deja rumeni. Privea in pamant, acum fara curaj sa-l mai priveasca pe tip.
-Uhh..Scuze. Adica eu...eu..nu mi-am dat seama..si mana mea..proasta..ea..Nu stiu cum am putut sa confund mana ta cu..cu..obrazul. Si.. incerca ea sa spuna usor agitata, balbainduse.
Intr-un final se oprise, renuntand la vreo explicatie logica. Stia oricum ca el n-ar crede'o. Adica..Ce scuza mai era si aia? Sa confunde obrazul cu mana lui? Prea penibil..

Faptul că se bâlbâia o făcea foarte drăguţă . Mai copilăroasă , îi dădea un aer de copil . Arăta ca un copil , doar că dezvoltat . De fapt , arăta ca şi ea . Faţa ei i se părea atât de cunoscută încât o căuta în memoria lui perfectă .
" Lasă , nu are nimic ! Eşti obosită , atâta tot ! " spuse el , încercând să zâmbească . Schiţă un zâmbet foarte strâmb şi încurcat .

Isi ridica privirea asupra lui. Ii studie zambetul, fiind putin cam derutata din pricina zambetului sau. Parca se chinuia sa zambeasca, s-au n ustia. Era inca incurcata, iar obrajii sai inca mai pastrau acea noanta rosiatica. Isi aseza degetul aratator sub barbia sa, facand pe ganditoare.
-Da..Chiar sunt obosita. Dar..ce ai patit? Sau nu sti sa zambesti?
Din nou aiurea..adica, acuma chiar i se parea de la bun inceput ca spusese vreo tampenie. Cu toate astea, de data aceasta parea putintel mai increzatoare pe ea. Se propti in fata lui, apoi si iduse un deget intr-un colt al buzelor lui, si pe celalat la fel, "ajustandui" astfel zambetul baaitului, cat sa para unul putin mai natural, sau macar..mai vesel. Se parea ca Jessica nu va renunta prea curand la obiceiurile ei de ai bine-dispune pe ceilalti.
-Hmm.....Asaa! Acum e muuult mai bine! zise mai copilaroasa in timp ce se stramba, scotandusi limba intr'o parte, ca si cand s-ar fi straduit din greu.
Isi retrase insa repede mainile, ca si cand nu se intamplase nimic.

Zâmbetul lui , acum curectat de fată , îi făcea faţa să îl doară . Îl şterse imediat , nemai putând să reziste .
" Mă doare obrazul , atâta tot ! " spuse el încercând să pară drăguţ . Îşi ciufuli părul oftând . Lăsă capul în jos , dând jos peticul . Şi - l ridică imediat privind spre fată . Acum avea amândoi ochii verzi , pătrunzători , aţintiţi asupra tinerei . " Ăăă , vrei să te duc în cameră ? " întrebă zâmbind palid , aproape imperceptabil .

Surase usor cand il auzise. Isi trecu mana pe obraji, inlaturand suvitele roscate ce incercau sa'i mascheze orice reactie.
-Sa ma duci pana in camera? Dar nu stau asa departe. spuse mai vesela.
Poate nu dormise, dar o ciudata energie putea sa se zareasca in miscarile sale. Indica scurt din cap spre scara, semn ca statea la etajul trei, adica urmatorul. Ciufulindusi parul, ii zambi inocenta, ca si cand nici nu i-ar observat privirea. De fapt, nici nu o facuse. Fiind asa copilaroasa, nu mai tinea cont de detalii.
-Asta daca nu gresesc cumva usa si intru peste vreun vecin in pat. spusese razand apoi urca scarile, fara sa'i mai arunce nicio privire baiatului, sprijininduse insa putin de balustrada.

" Ăăă , ştii , cred că e mai bine să te duc eu . La ce cameră stai ? " întrebă zâmbind uşor către ea . Porni şi el pe scările pe care le parcursese de atâtea ori astăzi încât îţi putea spune cu ochii închişi ce şi cum despre ele.

Isi intoarse capul spre el, usor mirata, oprinduse in loc.
-Paaai, cum vrei tu atunci.
Dadu din umeri, continuandusi drumul.
-Hmm..12. spuse oarecum surprinsa, dar pe acelasi ton copilaresc si dulce.
Bineinteles, nu era surprinsa sau ceva de genul de usoara insistenta a baiatului. Mai mereu era tratata ca un copil. Bine, poate de aici se mai si rasfata, si refuza uneori sa se mai maturizeze. Ce'i drept, uneori se mai enerva, dar nu era cazul si de aceasta data. Macar incepea si ea sa cunoasca lume, si poate, de ce nu, sa-si faca si prieteni.