Selfish me...

OOC - Vinerei noaptea, 23 : 47 .

BIC

Se mişcă cu paşi mari spre uşă . Apăsă clanţa veche şi intră în încăpere . Privi în jur . Era aproape plin , deşi nu ştia pe nimeni . Se aştepta la asta . Îşi lăsă chitara la o masă rezervată pentru el , lângă scenă . Îşi comandă o cafea pe care avea de gând să o temrine extrem de repede . Când o primi mai - mai că nu o dădu pste cap . Luă ceaşca cu grijă în mână şi începu să bea liniştit . Se uită la ceas . Mai avea şapte minute până când trebuia să se urce pe blestemata aceea de aşa - zisă scenă pe care urma să cânte trei melodii ca să primească salariul unui profesor pe două luni . Zâmbi gândindu-se la asta şi căscă .

Se plimba printre mese ca un titirez. Nici nu se oprea. Pe chip îi stătea întipărit un zâmbet mic şi gingaş, iar Mio radia de fericire şi energie, fiind mai presus unui copilaş mic. Trase aer adânc în piept şi după ce luă toate comenzile, îşi trecu mâna prin părul întunecat, apoi se uită curioasă în jurul ei.
Înghiţi în sec, aranjându'şi uniforma simplă, o rochie neagră şi un şorţ albicios, cu dantelă, ce o făcea să arate destul de drăguţ, ţinând cont de faptul că avea picioare lungi şi frumoase. Râse copilăreşte şi îşi întoarse privirea către scenă.

Se urcă pe scenă , după ce termină cafeaua , cu chitara în mână . Zâmbise dulce către oamenii din încăpere . Peticul de pe ochi îi dădea un aer misterios , iar când lumina se stinse arăta , întradevăr , a un om misterios . Nu salută pe nimeni , nu anunţă ce avea să cânte , doar îşi ridică chitara şi începu să înşiruie acordurile melodiei " Smels like teen spirit " de la Nirvana . Versurile veneau de la sine , aceasta fiind una dintre câtecele preferate a lui Lion . Acustica era foarte bună , iar vocea răguşită se potrivea de minune . Întreaga sală bătea acum din palme ritmul cu el . Îi plăcea că se implicau . Deobicei, în celelalte cafenele în care cântase , toţi se uitau doar bând din ceaiul lor . Toţi erau la fel , şterşi pe creier .

Îl privi pe noul "artist" cu ochii mari, strălucitori şi se aşeză la o masă ce era aproape de scenă, căci nimeni nu o mai chemase pentru comandă sau ceva de genul. Îşi păstră zâmbetul şi fredonă pe un ton melodios versurile melodiei cântate de băiat, în timp ce începuse să bată ritmic din picior, dar într-un mod subtil.
Mio continuă să îl asculte atentă pe tânăr, continuă şi să fredoneze, în timp ce se aşeza mai bine pe scaun. Îi plăcea felul în care cânta noul tânăr, necunoscut de altfel.

Ceasul bătu puternic ora dousprăzece când el termină melodia . Totată lumea bătu din palme şi fluiră . Le plăcuse de el . Făcu o plecăciune artificială şi luă microfonul în mână . Se prezentă , aşa cum ar fi fost normal să o facă la început , şi spuse ce meodie avea să cânte . Vorbea de " Someday Out of the Blue " de John Elton . Vocea lui nu se potrivea destul de bine pe linia melodică , dar sala îl acoperea suficient de bine ca să nu se observe .