Rain fall

Cerul era de ceva vreme intunecat, trecuse de ora zece, in incapere domnea o liniste insuportabila si ma facea sa ma simt atat de singura, am inghitit in sec strangand mai puternic intre degetele subtiri perna pe care stateam. Mi-am cufundat mai adanc capul in materialul pufos, intrebandu-ma unde este fratele meu, daca nu cumva patise ceva si asta era motivul pentru care intarziase, mi-am muscat buza inferioara incercand sa ma abtin, nu trebuia sa ma tem atat de mult, trebuia sa vina, el era mereu acolo cand aveam nevoie de el.
Am privit absenta inspre fereastra deschisa, parca nu voiam sa vad ce e dincolo de ea. Am auzit apoi sunetul picaturilor mari de apa ce cadeau rapid pe suprafata asfaltului, puteam simti raceala ce incepea sa invaluie camera. Imi placea ploaia, dar acum nu facea mai mult decat sa-mi starneasca melancolie.

Ma straduisem sa ajung devreme, insa ploaia imi stricase planul. Aceasta parea ca nu are de gand sa se opreasca, asa ca am pornit spre casa, putina apa nu a facut rau nimanui. Mergeam destul de repede, insa drumul parea ca se lungeste din ce in ce mai mult. Poate nerabdarea facea timpul sa treaca mai incet decat credeam.In sfarsit ajunsesem in fata usii. In urma mea ramasese o dara de apa care se scurgea din haine. Am apasat usor clanta, cu o oarecare ezitare. Poate ca adormise si nu voiam sa o trezesc.

Am auzit sunetul pasilor cuiva ce veneau de pe hol, nici macar nu mai auzeam ploaia de afara eram prea concentrata asupra zgomotului ce se apropia de usa mea, era el? Speram atat de tare sa se opreasca acolo, sa nu mearga mai departe, sa nu ma lase in urma, sa fie Axel in spatele usii.
Mi-am simtit inima incepand sa bata mai rapid ca de obicei, acel ritm se intensificase din cauza suspansului. Deoarece aveam ochii fixati intr-acolo am sesizat miscarea usoara a clantei si nici ca am asteptat mai mult, m-am ridicat de pe suprafata patului si am fugit spre usa, deschizand-o brusc, fara ca macar sa astept sa mi se clarifice imaginea persoanei din spatele ei am sarit si l-am imbratisat, agatandu-mi bratele de gatul sau si strangandu-l cat puteam eu de tare la piept. Nu aveam nicio indoiala, parfumul acela imi era mult prea cunoscut si acel trup lipit de al meu, era Axel.

Am tresarit la reactia ei, nu lipsisem mult, dar acest lucru ma bucura. Mi-am coborat privirea si i-am intalnit ochii patrunzatori, albastri, care acum pareau cat de cat linistiti. Am luat-o in brate si am intrat in camera, inchizand usa cu piciorul. Am oftat adanc, apoi am asezat-o pe pat.
-De ce nu te-ai pus sa dormi? Ti-am spus ca voi veni. Nu trebuia sa ma astepti. Si tu mi-ai lipsit.

A tresarit din cauza gestului meu brusc, nu lipsise mult timp ce-i drept dar eu voiam sa fim mereu impreuna. Dupa ce m-am mai dezmeticit am simtit apa ce se afla sub picioarele mele desculte, dar si hainele umede ce-i acopereau trupul tanarului, doar nu venise direct prin ploaie? m-am intrebat usor iritata la gandul asta, ridicandu-mi in cele din urma privirea pentru a-i intalnii ochii de nuanta chihlimbarului, linistindu-ma totusi cat de cat. M-a luat apoi in brate, nu am fost foarte surprinsa pentru ca obijnuia sa ma alinte in felul asta, m-am cuibarit la pieptul sau in ciuda faptului ca urma sa fiu pusa in pat.
-Pai...cum sa dorm cand tu nu esti aici?am intrebat, inghitand in sec, usor jenata dar si trista. As fi facut mereu asta, oricat de mult ar fi durat, el era singura persoana pe care o puteam astepta o vesnicie.
L-am lasat sa-mi indeparteze suvitele ce-mi blocau vederea, iubeam senzatia pe care mi-o ofereau degetele sale cand se jucau in parul meu. Am zambit cand i-am auzit ultima replica, bucuroasa pentru ca si el imi impartasea sentimentul. Mi-am intins mana, atingandu-i usor fata si stergand din stropii de ploaie.
-Ce ai facut? De ce esti atat de ud? am intrebat facand botic, vizibil ingrijorata dar si suparata pentru ca nu avusese grija de el. M-am dat jos din pat, mergand spre dulap, deschizandu-l si scotand un prosop alb si pufos, apropiindu-ma din nou de roscat, ridicandu-ma pe varfuri si intinzandu-mi bratele pentru a-l putea pune deasupra capului sau si a-i sterge parul.

Cand i-am auzit cuvintele m-a cuprins un sentiment de neliniste, inima incepea sa imi bata din ce in ce mai tare de parca ar fi vrut sa se elibereze. Niste ganduri negre imi inunda mintea. Nici nu observa cand Abby se intoarse cu prosopul. Se aseza pe pat, apucand-o de maini si lasand prosopul sa cada.
-Stii bine ca atat timp cat voi putea, voi fi aici pentru tine. Insa asta nu va fi pentru totdeauna. Mi-am indreptat privirea catre fereastra, dar priveam in gol, asteptandu-i reactia.

Parea intr-un fel surprins sau mai degraba nelinistit cand imi auzi replica insa nu imi puteam explica ce facusem gresit asa ca am ignorat acea stare, poate era doar imaginatia mea pana la urma,
S-a asezat brusc pe pat, apucandu-mi mainile si lasand prosopul sa cada pe parchet.Am zambit usor cand imi spuse ca va fi aici pentru mine insa am impietrit cand am auzit si restul. Am inghitit in sec in timp ce bratele au inceput sa-mi tremure desi incercam sa ma stapanesc, imi spusese lucrul de care ma temeam cel mai tare, eram constienta in adancul meu ca fratii nu pot fi impreuna pentru totdeauna si chiar ii dadusem batai de cap mult timp, la cei 20 de ani ai sai nu avea nicio iubita pentru ca eu interveneam mereu si ii stricam planurile. Stiam ca nu trebuie sa fiu atat de egoista, dar il iubeam atat de mult, nu voiam sa renunt la el, el era intreg universul meu, fara el nu era nimic. Am simtit cum lacrimile mi se ingramadesc in ochii albastrii, dar nu le-am dat voie sa cada, nu, nu voiam sa par din nou slaba si sa i se faca mila de mine. M-am uitat in alta parte, smucindu-mi mainile.
-Mai bine faci un dus si te schimbi, nu vreau sa racesti, nu am schimbat doar subiectul, eu chiar ii voiam numai binele.

-Nu, nu ma misc de aici pana nu lamurim lucrurile. Mi-am retras mainile, continuand sa privesc pe fereastra, insa nu vedeam decat reflexia ei. Ma refer la faptul ca, stii tu, eu sunt om, nu voi trai la fel de mult ca tine. Am luat prosopul care cazuse pe suprafata rece si alunecoasa si am continuat sa imi sterg parul, mergand dintr-un colt al camerei in altul, evitandu-i privirea.

Refuza oferta mea si imi spuse clar ca nu avea de gand sa se miste de acolo. Si-a retras mainile, fara sa se oboseasca sa ma priveasca, se uita in continuare pe fereastra.
Cand i-am auzit urmatoarea replica m-am linistit cat de cat, poate ca nu voia atat de mult sa scape de mine sau cel putin nu inca, eram totusi trista pentru ca afirmase ceva adevarat, ma gandisem la chestia asta, dar mai era mult timp pana sa se intample si amanam solutia ei.
-Nu fi atat de sigur...punem pariu ca te inseli?l-am intrebat retoric, avand un ton destul de ciudat. Nu l-am mai urmarit nici eu cu privierea. Desi dupa sunete puteam ghici ca-si sterge parul si ca se plimba dintr-un loc in altu, incepuse sa ma irite.
-Stai odata locului! Ce ai? am intrebat cu o tenta de rautate in glas.

M-am oprit brusc, auzindu-i glasul. M-am apropiat de ea, intalnindu-i privirea pe care am tot incercat sa o evit.
. -Sa punem pariu? In ce privinta? Nu are rost, stii ca am dreptate. Iar de lucrurile de care te temi cel mai tare tot nu scapi.
M-am asezat pe pat, sprijinindu-mi coatele pe genunchi si privind parchetul.
-Nici mie nu-mi convine sa te las aici, dar asta e viata. Nu putem decat sa ne resemnam si sa mergem mai departe, cat putem.

S-a oprit in cele din urma, mai mult ca sigur din cauza remarcii mele. S-a apropiat de mine, privindu-ma in ochi dupa jocul de-a soarecele si pisica.
Imi venea sa rad, era atat de inocent fratiorul meu, habar nu avea la ce ma referisem in acea replica, eu pur si simplu nu mai aveam de gand sa traiesc daca el nu era langa mine, existau si modalitati de a ucide un vampir deci nu-mi faceam probleme in privinta asta. Nu am vrut sa mai insist pe tema asta, pentru ca stiam deja ce aveam de facut.
Se aseza pe pat, sprijinindu-si coatele pe genunchi si privind parchetul, parea ingandurat si oarecum trist daca nu ma inselam. Mi-a adus din nou un zambet dulce pe buze raspunsul sau, eram fericita ca el gandea astfel, ca nu voia sa ma lase in urma.
M-am apropiat de el, aplecandu-ma si sarutandu-i usor parul, susotind:
-Va fi in regula...nu trebuie sa fii legat de mine, ai propria viata, am incercat sa elimin orice tenta de durere din voce in momentul ala, eram egoista in multe privinte, dar niciodata nu mi-am dorit sa-l vad trist.

Raspunsul ei imi fulgera intrg trupul. Mereu gasea replica la orice ii ziceam.
-Ce? De unde ai mai scos-o? Eu am ales viata asta, asa ca lasa-ma pe mine sa decid ce vreau sa fac cu ea. Sunt destul de mare. Am oftat prelung, acoperindu-mi fata cu mana dreapta. Nu ajungem nicaieri cu discutia asta, asa ca sa o lasam balta. Continua sa-si stearga parul, dar cu gandul era plecat departe. Despartirea era un subiect dureros pentru el.

Apreciam sentimentele lui ba chiar foarte mult, dar ma temeam ca se va plictisi in cele din urma de aceasta viata de care eu ma bucuram, nu stiam cu adevarat cat de mult ii placea lui.
A oftat prelung, acoperindu-si fata cu mana dreapta, nu voiam sa-l vad asa, arata deprimat, nu imi imaginam doar, caci el era real, chiar in fata mea si suferea pentru mine, la naiba! As fi injurat, dar nu o faceam niciodata in preajma lui asa ca m-am abtinut.
-In regula, i-am raspuns destul de usurata ca nu mai insista cu subiectul asta. Isi stergea parul in continuare, dar parea absent si facea totul automat, cred ca era de ajuns.
-Hei, cred ca e suficient, acum daca nu vrei sa faci un dus, schimba-ti macar hainele, am replicat, punandu-mi mainile deasupra alor sale pentru a-i opri miscarile.

Atingerea ei m-a trezit la realitate.M-am oprit, lasan prosopul pe pat. Incepuse sa mi se faca frig, asa ca i-am ascultat sfatul si m-am hotarat sa-mi fac un dus cald.
- Bine, ai castigat, ma duc sa imi fac un dus. Hainele astea ude nu-s bune deloc. Vezi cum faci sa dormi pana vin eu. Am iesit din camera, pasind greu, parca nu voiam sa o las singura. Am intrat in baie si am aprins lumina, am scapat repede de haine si am intrat sub jetul cald de apa. Ma framantau tot felul de ganduri legate de discutia de mai devreme. Apa curgea in continuare, alunecandu-mi pe trup. Au trecut deja 7 ani de cand am plecat de acasa. In fata ochilor mi se derula filmul acestui interval de timp. Asa va trece in continuare timpul, pe nesimtite.
Am inchis robinetul si am iesit, infasurandu-mi un prosop in jurul taliei. M-am uitat la oglinda aburita, trasand o linie cu degetul. Macar sa profit acum de timpul pe care il mai avem.

Atingerea mea a reusit sa-l aduca la realitate, sa-si paraseasca gandurile incurcate. Ba chiar mi-a ascultat sfatul si s-a hotarat sa faca un dus. L-am urmarit cum pararsea incaperea imaginandu-mi cum am sa-i admir spatele cand ma va lasa in urma. I-am auzit si replica in legatura cu dormitul si aveam de gand sa ma comformez.
Mi-am desfacut lent cureaua atasata de blugi apoi slitul acestora, lasand pantalonii sa-mi alunece la picioare, pe parchetul rece, am facut apoi doi pasi pentru a scapa definitiv de acestia. Mi-am dat jos si bluza albastra, apoi le-am luat in brate, asezandu-le pe scaun. Ramasesem intr-o pereche de chilotei negri, am tras pe mine o camasa ce imi trecea cu putin peste fund si m-am bagat in pat, tragand patura pana ce aproape ma acoperi in totalitate.

M-am intors in dormitor, cautand cu privirea o pereche de pantaloni scurti, care de obicei stateau pe scaun. I-am luat si m-am imbracat repede, apoi m-am asezat pe marginea patului, privind-o. Macar in aceste clipe putea uita de tot. Am tras apoi patura si m-am asezat langa ea, apucand-o instinctiv de mana.

Nu adormisem atat de repede pentru ca era devreme si la cate ganduri imi invadasera mintea nu imi era prea usor sa inchid ochii si sa alunec in lumea viselor. Am inceput sa-mi musc buzele, pentru ca eram frustrata si nu prea aveam ce face.
Peste cateva minute am auzit usa de la baie deschizandu-se, dandu-mi seama ca fratele meu terminase cu dusul si acum era in incapere, inima incepu sa-mi bata mai accelerat, nu-mi puteam explica de ce simpla lui prezenta ma sufoca, imi inspira un fel de frica dar ma si excita, eram nerabdatoare sa-i pot privi din nou chipul, sa-l stiu langa mine, erau complicate aceste sentimente.
Se aseza pe marginea patului, tragand patura si apropiindu-se mai mult de mine, ba chiar ma apuca de mana. Obrajii mei capatara o nuanta rozalie in momentul ala, dar nu aveam de gand sa spun nimic, voiam sa ma prefac ca dorm.

Am inceput sa privesc tavanul, continuand sa o tin de mana. Incercam sa ichid ochii, insa linistea apasatoare nu imi dadea pace. Limbile ceasului de pe noptiera parca nu mai voia sa se miste. Voiam sa vina dimineata mai repede si sa revina totul la normal.

Continua sa-mi tina mana stransa intr-a lui, fara sa spuna un singur lucru, era atat de liniste, o liniste apasatoare, iar acum nu puteam spune ca ma deranja din cauza faptului ca eram singura pentru ca acum el era langa mine, atunci de ce ma irita? De ce nu suportam acest lucru?
Puteam auzi clar ticaitul limbilor ceasului de pe noptiera, de asemenea si zgomotul creat de ploaie rasuna in incapere. Puteam sa-i smit tensiunea tanarului, pentru ca isi misca constant degetele, era clar ca nici lui nu-i placea atmosfera si ca nu putea atipi. Am oftat in sinea mea, apoi m-am ridicat brusc in fund.
-Nu pot sa dorm...mi-e frig, mai bine merg sa inchid fereastra, am replicat eu pe un ton automat. Ma simteam mai bine acum ca rupsesem acea tacere.

-Huh? Credeam ca dormi. Si mie mi s-a facut frig, mersul prin ploaie nu e sanatos. Ma duc eu sa il inchid. M-am ridicat din pat si m-am indreptat catre fereastra, frecandu-ma la ochi. Am inchis geamul, dar am ramas pentru cateva clipe in dreptul lui, urmarind jocul picaturilor care alunecau pe el.

-Pai...asa credeam si eu dar daca nu a tinut...am replicat eu dand usor din umeri. L-am urmarit cu privirea cum se da jos si se indreapta spre fereastra, inchizand-o in cele din urma, aerul rece incetand a mai circula prin incapere, desi era inca racoare. Acesta nu se intoarse si ramase acolo, parand acaparat de privelistea de dupa sticla. Am facut botic apoi m-am ridicat si eu si m-am deplasat subtil pana in spatele lui, punandu-mi mainile in jurul lui si imbratisandu-l.
-Nu vrei sa te incalzesc? am intrebat, lipindu-mi mai bine trupul cald de al sau ce era putin mai rece.

-Nu racesc eu asa de repede, stai linistita. M-am intors cu fata spre ea, afisand un zambet copilaresc. Gata cu drama, m-am speriat si pe mine, ceea ce nu credeam ca e posibil. Mai avem timp, asa ca sa nu ne mai gandim la clipa aceea.