Like a flower

Era o seara linistita, cam cum ii placea Jessicai. Luna alaturi de stele se zareau perfect. Nicio urma de nori si nu ar fi fost nici macar un semn care sa anunte sosirea acestora. Roscata statea intinsa pe o bancuta, dormind, in timp ce jos, pe iarba, statea ravasita unul dintre desenele sale, care intruchipa un trandafir. Adormise de doua ore, dupa apus. Dormea linistita, ghemuita, i ntimp ce vantul adia usor, imprastiind cateva petale de trandafiri peste desenul sau.

Nimic nu era mai bun la o oră ca asta decţt o plimbare , o plimbare de seară înainte de somn ,era numai bune. Să te obosească un pic aerul şi apoi când te trânteai în pat simţeai cum pică cerul pe tine şi adormi buştean.
De obicei îşi căra chitara bass oriunde după el , dar îi trebuia şi un amblificator ca să se audă cum trebuie , aşa că de data asta o lăsase acasă şi nu luase nici măcar clasica după el , nu simţea nevoie aceea şi totuşi mai bine.
Se aşeză în apropierea trandafiriilor , erau nişte flori aşa de seducătoare , atât de severe tot o dată...

Odata cu petalele de trandafiri imprastiate de adierea vantului, cateva suvite roscate din parul Jessicai se lasasea si ele purtate de aceasta adiere, acoperindui apoi chipul fetei. Putea sa spuna ca dormea mai bine ca niciodata, dar...
Chiar si intr-un mod inconstient simtea prezenta celor din jurul sau, reusind sa faca distinctia intre rase. Asa se intampla si de data aceasta. Simtise un om, un om undeva prin preajma, in acea gradina. Tresarise, deschizandu'si instinctiv ochii si ridicandu'se doar putin in capul oaselor, cat sa se uite in juru'i. Nu vedea pe nimeni. Cel putin..nu inca. Buimaca, vru sa'si aseze din nou capul pe banca si sa adoarma, insa cum incerca sa'si reinchida ochii o durere groaznica de cap parea ca'i cam strica planurile.
-Auchi! scanci ea, de data asta mult mai treaza, din cauza durerii.
Roscata isi duse imediat palma stanga pe frunte, in timp ce cu cealalta isi acoperi ochii, strambanduse din nas si arcuindusi din cand in cand buzele in mici oftaturi, ca un copil mic, ce, de fapt, chiar si era.

Se întinse pe spate admirând splendoarea lunii. Ce era aşa de plăcut să te uiţi la lună? Poată că era plină şi de aceea? Poate că el un om tâmpit şi anormal? Cred că era a doua variantă.
Nu era genul în toate doagele , era trăznit ( la felul bun , să nu exagerăm ),
Inspira aer şi îl scotea simţind că ceva lipseşte , se ridică în şezut şi îşi scoase din buzunarul drept pachetul de Dunhill negru , scoase şi o ţigare apoi ,o băgă între buze şi o aprinse cu bricheta zippo originală primită de la bunicul său; trase două fumuri , unul după altul şi zâmbi fericit că în sfârşit savura în linişte o plăcută ţigaretă.
În lin iştea serii un scâncet de fată se auzi. Se ridică de pe iarbă sperând să nu mai bată vreun vampir care vroia să-l sece de sânge, mai de era fată. Astea nu se lăsau de loc! Măi şi mai erau şi tare simpatice pe deasupra!
Privi în stânga şi în dreapta , şi din nou făcu acelaşi lucru...nimic. Tuşi încât să fie auzit de persoana de dincolo de "boscheţi" , se gândi că ar fi mai bine să plece , dar el nu era acel tip de băiat ,nu se lăsa cu una cu două.
- E cineva acolo? strigă cu semn de întrebare apropiindu-se uşor.

Cand auzi strigatul, Jessica isi lasa repede mana pe langa corp, facand ochii mari cat cepele si holbandu-se prin jurul sau. Hehh! Uite ca venea omuletul! Isi duse mana la ceafa, avand hainele destul de sifonate.
Inchise ochii, stramband usor din nas. Pff..Uite ca o fac si pe asta!
In urmatorul moment roscata se teleporta, ajungand in spatele baiatului fara sa'si de-a seama. Aparusera, asa cu mot, si cateva pene albe prin parul sau, ca si cand ar fi intrat in cotetul cu gaini, nu alta. Se scutura cat de cat sa mai scape din pene, fiind putin ciufulita acum. Cand se intoarse daduse "nas in nas" cu tipul. Il trase usor de maneca, fixandul cu privirea.
-Heey, nenea! Pe cine filezi?!?

M-ai trase un fum din ţigare şi o aruncă cât colo fără să se sperie sau ceva de roşcată , da nu se mai speria deloc de la un timp , bine el nu se speria niciodată; calmul lui era prea ieşit din comun să se sperie de orice ,nu avea frică nici măcar de un vampir şi mai ales de o fetiţă. Că mna nu arăta deloc înfricoşător.
-Haha , ce m-ai speriat. îşi trase mâna eliberându-şi mâneca de la cămaşă. O privi indignat de fată şi tuşi uşor.

Isi dadu ochii peste cap, imbufnandu-se usor.
Dar ce seriosi suntem astazi! isi zise ea prin gand. Il privea din cap pana-n picioare. Se intreba de ce tot tusea. Bine, asta nu era simplu de ghicit. Tigarile. Stramba usor din nas. Nu prea suporta mirosul de tutun, dar nah, fiecare cu ale lui.
-Da, se vede. Ce ai, ti-a intrat vre-o musca-n gat? intreba pe un ton usor nevinovat apoi ii intoarse spatele, indreptandusi privirile asupra catorva tufe de trandafiri.

El era genul acela serios la prima privire, nu avusese nimic plăcut în viaţa lui pentru a fi un zâmbitor non-stop , un linguşitor sau ceva de acest gen. Încetase de la vârsta de treisprezece ani să fie un puşti care era tot timpul cu zâmbetul pe buze.
La întrebarea ei ironică , încercă să nu fie sarcastic şi să fie un tip normal dar îi scăpă pentru început ceva deloc drăguţ.
-O muscă roşc...hmm...nu. se opri la timp , nu vroia să o jignească , nici măcar nu o cunoştea, dar din non-şalanţă se opri.

-...cata? Roscata? il completa ea privindul cu coada ochiului.
Intr-un fel s-au altul intelesese aluzia lui, dar nu parea jignita. Cel putin, pe moment. Mereu incerca sa vada realitatea cu alti ochi dar poate puterile sale intervenisera in "dezvoltarea" ei.
Ofta usor, apoi rupse incet un trandafir alb. Se intepa intr-unul dintre spinii acestuia, fara sa observe apoi isi facu loc pe alta bancuta, undeva din apropierea roscatului. Isi lasa capul pe spate, ridicand usor trandafirul la nivelul privirilor sale.
-Asta ai vrut sa spui, nu?
Zambetul ii pierise putin, dar parea ca nu din vina lui. Privea cum cateva petale din acel trandafir fusesera smulse de adierea vantului.

De data asta nu mai tuşi , ceea ce era destul de ciudat, căci atunci când fuma tuşea abundent dar avea momente în care şi de-l făcea pe dracu-n 4 nu reuşea să tuşească.
-C să nu o d-au la întorsături. Da ,aia am vrut să spun. se aşeză lângă aceasca privind cerul întunecat în liniştea adierii vântului.
Pe fată nu o cunoştea , dar parcă era dornic să îi aduc vocea din nou o dată cu numele ei , probabil unul gingaş.